Era

E-mailuri grele se strecoară
Prin mintea ta nu trec
Decât cele primite,
“Outbox” e gol mereu.

Nu mă ajuţi
Doar reproşezi!
De ce mă acuzi?
Când eu greşesc?
E limpede, e clar… mă domini!

Un colţ din ziua ta de azi
Mi-ar umple sângele de corp,
Un colţ din ziua ta de azi
M-ar face împlinit!
… Dar nu am niciun colţ…

“Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste este atunci când, spunându-i cuiva <> îi spui de fapt că <>” (Paul Evdokimov)

“Iubirea cheamă iubire şi ea. Nu este atât de important să fii iubit, cât să iubeşti tu - cu toată puterea şi cu toată fiinţa ta” (Constantin Brâncuşi)

Pustiu

Un interviu,
O nouă sarcină
Un job,
O nouă ocupaţie
Un alt job,
Iar ocupat.

Unde e timpul?
Totul e … sinistru.
Nu pricepi?
S-a terminat!

Ne…optimistul nu mai râde
El nici măcar că nu mai tace
Eu îmi doresc silenţiosul zâmbet
Dar nimeni, nimeni nu mi-l dă!

O singură abstracţie,
O singură excepţie
Această poezie
Nu e nici poezie!

Excepţia-i abstracţie
Abstract însă, sunt Eu.

Zâmbet în jurul casei (”Dadaismând”)

Casă mare petre soare,
Căţel mâncare a făcut
Gigantică plajă, o piatră,
Nămol, nu balconul
Creşte a făcut maşină.

Palmieri stradă dar,
Culoarea garaj înaltă
Trei mic acoperiş
Moi alb BMW
Camere, om pentru
Cântec frigider copil.

Bate închide repede,
Nu strică niciodată
Sau prea valuri?
Scrie mare gândeşte!

(16:42 12 iulie 2008 )

Mai uşor şi mai plăcut

Spuma gigantică a mării s-a prăbuşit asupra lui. L-au înghiţit apele şi l-au târât cu capul în nisipul plin de crapi fricoşi. Acolo, după două, trei înghiţituri de apă sărată şi două urechi umplute de nisipul cald, aproape fierbinte, s-a gândit - din nou gândul - să mai rămână o vreme pentru a se recrea de groaza de la suprafaţă. Dar, observând că a-nceput să-i plac, apele l-au aruncat afară ca să îl pârlească soarele. Păcat. Pentru că lui îi plăcea să se bronzeze, deci marea i-a făcut din nou un bine. A ieşit din apa sărată, s-a aşezat pe un prosop imens pe care era reprezentată o bancnotă de o sută de euro, ş-a dat cu cremă şi aştepta să fie prăjit de soare şi topit de gânduri îndepărtate.

Morala(?): dacă accepţi nu e neapărat mai uşor, dar poate fi mai plăcut.

(16:18 05.07.2008 )

Spre nevedere

Copii. Familie. Eu… Familia sunt eu? Există familie? Uneori de ce nu?

Îmi pierd rostul. Credeam că a visa e îndeajuns pentru a înlocui rostul unei vieţi. Aşa şi a fost. Dar nu mai visez… şi odată cu visurile au dispărut majoritatea zâmbetelor. Amănuntul nu-mi mai provoacă zâmbet, pare prea mic pentru a reuşi să mă facă să-mi mişc muşchii feţei mele uscate.

Nu mai plâng. Nu mai râd. Am devenit serios. Am crescut mare? Un om matur, serios, lipsit de zâmbete provocate de amănuntele vieţii de zi cu zi? Încep să mor. Încep să vreau mai mult. Încep să fiu egoist.

Ce este un om matur? Suma algebrică a egoismului, seriozităţii, falsităţii, ipocriziei, minciunii, monotoniei şi atracţia sexuală spre bani, aruncate toate într-un corp imperfect cu capacitatea de a distruge visuri şi cu credinţa că distracţia înseamnă bani, putere, uneori alcool şi/ sau sex se numeşte, fără îndoială, maturitate.

Nu vreau să fiu mare! Te rog, lasă-mă să mă joc altceva. Mai bine merg la şcoală!

(16:15 03.07.2008 )

La mare

Raci pe plaja mării
Val după val de nisip
Meduze se plimbă,
Sunete îmbârligate aud.

Soarele puternic nimiceşte
Nebunatica mare mărginită
Racii pe plajă se ascund
Iar ochii mei zboară la tot.

Pe sub umbra unei umbreluţe
Gândul meu ascuns de soare
Plictisit de ambientul monoton
Ajunge în timp util la tine.

O pauză pierdută din cauza cremei
Aduce un somn cu faţa de mort
Priveşti către gând cum adoarme
Iar pielea-mi încet înroşeşte.

(13:21 03.07.2008 )

Dor, vis şi Făt-Frumos?

Ştiai? Uneori gândul chiar zboară la tine, la noi şi la tot ce gravitează în interiorul meu şi posibil şi în al tău.

Probabil acum e momentul de a aşeza gândurile în ordine cronologică, iar priorităţile să nu mai fie gândurile recente. Ce gând ar fi trecut pe lângă ideea uitării? Dorul?! Dar ce este dorul?

Dorul e o speranţă a învierii unui vis scurt sau lung, pe lângă care realitatea a trecut odată, în trecutul unei vieţi recente. Ţi-e dor de mamă? Ţi-e dor de tată? Ce rost are să-ţi pierzi singur momente pentru a-ţi trimite gândul în trecut sau în prezentul tocmai depăşit de primul gând? Omului nu îi este dor, el are lipsuri. Omul nu are gânduri de dor, are doar visuri lipsite de dor. Şi totuşi, omului îi este dor de a nu avea lipsuri.

Şi cred că aşa va fi pentru totdeauna Visătorule. Trezeşte-te! Nu eşti nici tu Făt-Frumos şi nici nu vei găsi unul vreodată. Eşti prea mare acum… ţi se interzice să visezi cu voce tare. Dar poţi iubi, urlând.

(15:30 30 iunie 2008 )