Aud cum se sparge timpul de asfalt. Cum fumul coboară în loc să urce, cum îmi pui piedici şi nu mă laşi să te văd. Tu nu înţelegi că mi-e dor? Mi-e dor să-ţi sărut marginea claviculei, să-mi mângâi fruntea de bărbia ta, să-ţi povestesc despre Pătrăţel şi minuni, să te sufăr şi să te împac, să te privesc cu drag când mergem pe stradă. Mi-e dor să mă îmbraci în alb şi să-mi vorbeşti despre noi. Mi-e dor să ne certăm dimineaţa, să mergem în excursii, să îmi cumperi ciocolată, să adormim în leagăn. Mi-e dor să îmbătrânim împreună, să te sun să cumperi pâine, să vii obosit şi plictisit şi eu să te cert că ai uitat iar să plăteşti ratele. Mi-e dor să îţi cumpăr haine pe care să nu le foloseşti şi alte lucruri inutile cu care umplu casa, mi-e dor să mă mângâi pe obraji, să-mi spui ‘Te iubesc!”; mi-e dor să mă laşi să-mi aleg primul cel mai frumos măr. Mi-e dor să-ţi aşez cămăşile pe umeraş, să te sun de la serviciu şi să te întreb câte ţigări ai fumat, să împărţim un iaurt sau să îmi cumperi căpşuni. Mi-e dor să-ţi admir muşchii picioarelor şi să îţi mângâi ceafa cu mişcări circulare, până te gâdilă. Mi-e dor de inocentele mele pe care le inventez în fiecare zi, pentru tine şi pentru plăcerea mea nebună de a-ţi vorbi alintat. Mi-e dor să le povesteşti celorlalţi despre mine, mi-e dor să plantăm brazi în ghiveci, mi-e dor să mă aştepti seara în pat. Mi-e dor să te mângâi pe spate când tuşeşti, să dormim după-amiezele duminicilor, să îţi desenez portretul şi copăcei pe chitanţele de la bancă, să te sarut pe frunte când ai febră. Mi-e dor să faci dragoste cu mine, să mă întorci din uşă pentru un sărut, să îmi laşi cheia sub preş când eu mi-o uit pe a mea. Mi-e dor să îţi ascund bomboane în buzunare, mi-e dor să mă cerţi că pisica doarme iar pe partea ta de pat. Mi-e dor să mă iei în braţe seara, mi-e dor să mă ierţi, mi-e dor să rămâi încă o oră treaz ca să mă mai plâng ce zi grea am avut. Mi-e dor să-mi ridici tricoul noaptea şi să mă simţi cald şi numai al tău, mi-e dor să te fac să râzi când dimineaţa mă ridic ciufulit şi comentez că mai vreau să dorm, mi-e dor să facem cumpărăturile împreună şi să nu ne abţinem de la nimic, mi-e dor să îţi pregătesc cafeaua, mi-e dor să mă cunoşti atât de bine, încat să-mi spui ce vreau să aud, mi-e dor să ne împăcăm repede. Mi-e dor să îţi miros hainele când eşti plecat, mi-e dor să îmi povesteşti din copilăria ta, să îmi desenezi conturul buzelor cu degetele. Mi-e dor să te bucuri de pantalonii mei largi cu flori albastre.
Mi-e dor şi mi se sting sufletele când aud timpul.
Simt nevoia să-ţi scriu. Simt nevoia să te adorm. Simt nevoia de a te iubi. Nimic mai mult, uită-mă! M-ai văzut destul. Şi nu căuta altul - ştii că nu vei găsi, vei rămâne singur. Scumpule, aminteşte-ţi clipele petrecute împreună.
- Dar, dacă într-o zi, vei vrea să te gândeşti la mine, să ştii… poti!
- Iar acum te prefaci că nu s-a întamplat nimic? Şi totul se transformă într-o…. amintire?
- Uită-mă. Nu te mint, sclipirea ochilor mei îţi şopteşte că te-am iubit. Dar, te rog, uită-mă, uită-mă…
Uită-mă scumpul meu blog. Din păcate, ai nevoie de un alt autor.
“Dacă viaşa ar fi un orgasm
Numai eu aş supravieţui.”
Pornind de la acest gând, Visătorul se trezeşte într-un spaţiu plin de dorinţe carnale, spaţiu în care sentimentele, din cauza nehotărârii, hibernează.
Tot aici, gândul sosirii anotimpului cald este palid, fricos. Există o teamnă: neputinţa. Dar cine e neputinciosul? Soarele, pentru că nu e capabil să aducă primăvara? Pământul, pentru că nu ştie să-şi sincronizeze rotaţiile? Visătorul preferă să adoarmă din nou.
“Dacă viaţa ar fi un orgasm
Numai eu n-aş supravieţui”
De la acest gând, Visătorul ajunge într-un loc bântuit de prostituţie, preacurvie şi deci, prea puţină masturbaţie. Deasemenea, aici sentimentul e ascuns, mărunt şi nesemnificativ. Există însă un reprezentant al sentimentului: dorul.
E real, probabil că prea mult dor nu lasă gândul limpede, dar Visătorul preferă să sufere de dor, decât să moară din lipsa orgasmului.
Un penis? Aduce orgasmul.
Un zâmbet? Trimite un gând spre sentimentele ascunse.
Visătorul nu mai vrea să adoarmă. Se gândeşte la orgasmul oferit de penisul sentimentului şi zâmbeşte când aude gemând dorul.
Pe marginea căilor ferate
Sub puntea de pietoni
Zâmbind aleargă un vis
Şi e călcat de gânduri.
Prin mijlocul oceanului
Înoată sunetul iubirii
Şi-ntrece lumina trufaşă
În marele lui egosim.
Of, ce rezervă viitorul!
Sunetul tamponat de gânduri,
Cadavrul visului e putrezit
Lumina simte un dor.
Lacrimile îşi plâng destinele
Iar Iadul râde cu poftă
Căci trist este totul în jur
Scânteie se văd ieşind din cadavre.
(01:02 31 august 2008 )
Iubirea cheamă ură
Ura caută moartea
Moartea nu caută nimic.
Hai să căutăm moartea!
Gânditor trecând Bacăul
Mă trezesc în zone gălăţene,
Cele mai uscate gânduri
Îmi tresar din căutare
Mă trezesc într-o maşină
Una mică, foarte neagră
Stând în dreapta integrării
Într-un frig îngrozitor.
(19:01 10.06 2008 )
Stiloul scrie galben
Stiloul scrie ftizic
Albastrul e nesigur
Albastrul mi-a murit
Stiloul scrie alb
Şi scârţâie-n delir
Dar albul mi-e murdar
Murdar şi stins, bolnav.
Stiloul scrie palid
În ritmul melodramei
Şi foaia mi te plânge
Stiloul scrie sânge.
Stiloul scrie dor
Şi sters şi vechi şi mut
El scrie poezie.
Stiloul nu mai scrie.
