Groaza de singur

Te iubesc atât de mult încât am ajuns să-mi fie teamă, groază de tine. Teama de a nu greşi e extenuantă. Îmi moare sentimentul. Fără el, ce pot fi? Un imens negru? Un alb infinit? Sau un punct de nevăzut?
Niciodată nu mi-a păsat de existenţa proprie înainte de a te cunoaşte. Te sun. Poate răspunzi. Nopţiile trec atât de încet.
Până acum da, nu era nimic mai presus ambiţiei. Dar dorinţa de a-ţi muşca buzele uscate care plâng după mine e fatală, vitală. Si zici nu.
Cum să te las singur, singur, singur?

(23:34 06.06.2008 )