Verde de plâns
Frânturi de inimi negre
Se adună la băncuţa mea
Verde palidă se face
Faţa mea plină de coşuri.
Plâng în nopţi îndelungate
Şi îmi trec păcatele
Într-un mare ascunziş
De sub soarele verzui.
Şoarecii tot şoşotesc
Pe sub masa mea verzuie
Lângă călimara mea
Goală de atâta plâns.
Nu mai plânge, va fi bine!
( 3:34 a.m. 11.05.2008 )
mai 31, 2008 at 1:54 pm
Si mie imi spuneai sa nu mai plang! Cine te asculta pe tine?