Perfecţiune
Dor, seminţe şi ţigări
Toate moarte pe pământ
Lângă banca mea verzuie
Numai trenul se aude.
Un gândac parcă apare
Dar se-neacă imediat
Într-o albă spumă uitată
De clienţii însetaţi
Doar copacii mai respiră
Un murdar aer ieşean
Dintr-un fum albui ca spuma
Ce-şi târăşte sângele pe sol.
(22:06 13.04.2008 )
aprilie 21, 2008 at 4:20 pm
esti iesean?
Sper ca nu te consideri un gandac care se afunda in spuma (iubire) si se sufoca din cauza aerului respirat.
Probabil cea mai reusita poezie a ta, tinere.
mai 31, 2008 at 2:50 pm
Ce ingrozitor!