Scris la nevoie

Douăa tipe şi-o ţigară
El în mijloc, ele-n jur.
Picior peste picior,
Roluri feminine
Sunt puse în scenă
De actriţe ce fumează
O singură ţigară.

Ele râd, el le zâmbeşte
Gânduri mari, priviri la mine
Eu privesc spre-a lui Eminescu
O limbă de câine
Fâlfâie în jurul meu
A trecut. Ţigara nu s-a stins.

Stă în poziţie de curvă
Se uită după mine,
El se dezbracă pentru ele
Aprinde ţigara
Se termină Copoul.
Veronica tot mută e,
Ascultă poemul iubirii
Dar tot moartă e!

Vântul înserării
Îmi astupă ochii mici
Simt că îmi aduci pieirea.