Decizii inutile
Pierd. Simt că pierd. Aş putea amâna eşecul. Dar ce rost are? Să îţi zic să pleci? Nu vrei să pleci. Dar nici să stai nu vrei. Şi totuşi îţi e totuna.
Îţi curăţ pupilele acoperite de praf şi tot nu vezi. Îţi scot creierul şi ţi-l aşez în mâini şi tot nu gândeşti. Te ating pe limbă… şi tot nu simţi. Beau două eprubete de sânge din venele tale şi tot nu ştii ce vreau! Ce-aş mai putea face fără să te doară? Încep să cred că vrei să pari handicapat.
(16:44 29 martie 2008)
Această înregistrare a fost postată pe martie 31, 2008 la 8:52 pm şi este pusă în categoria Scurt si Fulger, Versuri si proza cu etichete guydream, decizie, inutil, metafora. poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0 You can leave a response, or trackback from your own site.
