Fericirea de langa mine[*- nerecomandat]
“Un sfert de secol.” Aşa mi-ai zis! Şi te-am crezut. De ce iubesc un vis? De ce exită lacrima? De ce ai învăţat să mă refuzi? De ce vreau ceva ce tu nu? De ce nu mă vrei? De ce te vreau? De ce nu am pistol? De ce nu pot? De ce? De ce? De ce Eu?
Nebunie, amar, vijelie şi groază. Nu mai vreau să fiu împotmolit în vise! Nu pot trăi! De ce mă tot opreşti? Tu, doar tu - iubire idioată - doar tu mă chinui! Te urăsc! Te-aş îneca în chinuri! Te-aş mototoli şi te-aş arunca în cerneală! Te-aş împinge în găuri negre, ţi-aş smulge cate-o coastă zilnic, ca să simţi durere şi te-aş biciui cu o funie udă de oţet, după ce ţi-aş face tăieturi pe spate! Te urăsc mai mult ca propria-mi viaţă! Blestemată fii, iubire disperată! Mori, căci nu meriţi lumină! Mori, dar mori odată! Ce aştepţi?! Nu vezi că eşti împiedicată în mulţimea grăbită spre Iad? Şi zâmbesc la înmormântarea ta… şi simt multiple orgasme când preoţii păgâni te-acoperă cu pământul umed şi păcătos. Şi ai murit.
Rândul 7. Am fost în Rai. Şi mi-a plăcut. Am fost până în al 13-lea cer. Şi fericit eram, dar am căzut. Ură, pasiune, viol şi mult rău. Asta este viaţa ta! Lăcomie, laşitate prea profundă şi-o imensă mântuire de prăbuşire.
Ratat!
Fugi, nu îmbrăţişa sicriul!
Fugi, blestemul te aşteptă!
E acolo, e doar al tău…
Du-te la el, du-te să mori!
Rândul 13. E deja întârziat. Am plâns deja, nu vezi? Râzi cu moaca de prost şi te gândeşti la alintarea mea? Şi iarăşi ură! Off, ce puţine cuvinte îmi găsesc să te urăsc!!!
Şi totuşi, iar mă mint. Dar tu ştii de ce blestem! Mi-ai promis - iubire mută - că nu vei greşi în veci! Iar acum, că eu te-am prins, nu mai scapi de scărpinare! Ai ales ca să mă minţi, vai, iubire oarbă, ce naivă te prefaci! Ştiu, acum, prea bine, de ce nu pot să ling spinii din grădina ta. Nu ai gradină, blestemato! Nu ai nici viaţă, necioplito! Fiecare bătaie a inimii ţi-ai dedicat-o ţie, mi-ai furat tot sângele putred! Criminalo! Nu vezi că sunt nemuritor? Iubirea ce o simt nu va mai trece!
Înţelegi, acum, de ce urăsc? Şi nu suport să ştiu că eşti pe-aici. Dar vino lângă mine, acum!
(23:59 17 martie 2008)
martie 17, 2008 at 11:45 pm
Trist…suferi?
martie 18, 2008 at 9:19 am
comentariul meu >versuri scrise in 03 03 08
Candva….in Marea Moarta
Candva,
am vrut,
am incercat,
m/am oprit,
am indraznit,
am renuntat,
si m/am trezit
in Marea Moarta.
Candva,
am vrut s/ating cu sufletul stelele,
m/apropiam incet,dar ele alunecau spre cer,
am incercat sa privesc in zorii zilei luna,
dar ea zambea suav,precum Giocconda,
mai tarziu am vrut sa prind in brate soarele,
si m/am oprit la timp,amintindu/mi de Icar,
am indraznit sa prind in lanturi timpul,
cu fiecare clipa ce mi se parea o vesnicie,
am renuntat, de teama soartei prometheice,
am vrut,apoi,sa ma scald in lacrima universului,
ma cufundam, incet, incet,in ape….
si m/am trezit mult mai tarziu in MAREA MOARTA.
martie 18, 2008 at 3:54 pm
Divinitatea a inventat “Te iubesc” doar pentru ca ea sa o foloseasca…dragoste…este visare…este inceputul prabusirii tale…te baga in sicriu si rade de tine cat de prost ai fost ca i`ai cazut in plasa…nu iubi!… DOAR prefa`te…sa`ti cada ea in plasa.
martie 21, 2008 at 12:58 pm
Am crezut- ce prostie!- ca primul sarut va fi toamna. Si ca gustul lui va fi dulce-acrisor, cum sunt merele. Credeam- ce stupid!- ca Ea va veni la mine cu frunze in par mirosind a iarba arsa de soare si spunandu-mi ,in timp ce ma mangaie pe frunte: “Prostutzule!”
Dar primul sarut a fost iarna. Nici macar nu ningea. Cand ninge pentru primaoara intr-un an, se imbraca tot pamantul cu cer.
As fi vrut sa vina ploaia. Stii deja: “Ploaia de vara se scurge/ prin goluri/ de pavaj/ pe ramuri si trunchiuri/ pe frunze/Si spala tristetea ascunsa/ printre firele de iarba/ Prin burlanele caselor/ curg /se scurg/ nori/ Pe cand unele raze de soare sunt false/ Ploaia este totdeauna reala”
Dar era iarna molcoma. Mi-am dat seama ca e iarna cand te-ai apropiat de mine si ti-ai pus capul pe umarul meu. Ti-era frig.
Si gustul.., nu l-am putut simti. Pentru ca, vezi tu, prima data trebuia sa miros,…ca un animal “prostutz”. Si-atunci mi-am departat gura de buzele tale. “Nu-mi place…”
Si am crezut ca am scapat, ca nu voi purta sacul de jale. Dar vezi ca, eu, prostutzul, am uitat ca deja m-ai prins in plasa cand ti-ai pus capul pe umarul meu pentru ca …ti-era frig.
Ai invatat sa te prefaci, ca sa iti cada in plasa… prostutzii.
Acum cant un psalm trist, dar Elohim e departe, in primavara (Ai uitat ca e iarna?):”Vino, Doamne, peste mine/ Si umple toate golurile/ din pavaj/ ca sa pot umbla descult/ Prin baltoace/ Facute de Tine.
martie 22, 2008 at 12:54 pm
Am cazut intr-o plasa calda, sincera, zambitoare, alintata, dar fara ochi. In rest, intotdeauna sper sa ajunga ochii mei pentru acea plasa.
nicio clipa nu mi-a parut rau ca-l iubesc, chiar daca probabil i-am si sugerat asta. si…, pentru prima oara, e mai mult decat un vis….
martie 22, 2008 at 5:04 pm
cam multe intrebari la care eu nu-ti pot raspunde…doar o singura persoana iti va raspunde cand va fi pregatita cu adevarat pentru o relatie sincera
martie 25, 2008 at 7:27 pm
pt iubire n`ai ochi…ai inima…si nicio inima nu poate rezista iubirii la presiuni extreme..lasa plasa de fluturi si i`ati ochii din plasa….pune “inima”(mana) pe inima lui si rezista presiunii….si pt prima data va fi mai mult dek un vis…
martie 25, 2008 at 7:50 pm
Este o nebunie sa urasti toti trandafiri pt ca te-ai intepat intr-unul….Sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a implinit …Sa iti condamni toti prieteni doar pt ca unul dintre ei te-a tradat …Sa nu crezi in iubire doar ca pentru cineva nu te-a iubit…
martie 26, 2008 at 4:24 pm
Ce descrii tu nu este iubire, ci pasiune sau indragostire. Un sentiment efemer, lipsit de valoare si de perspective, daca nu se transforma in adevarata dragoste. Acum suferi, dar nu va dura prea mult. Durerea va trece. Pana te vei indragosti din nou. Sunt intru totul de acord cu replicile unui scriitor crestin deloc plictisitor: “Indragostirea este echivalentul omenesc al strigatului de imperechere al gastelor salbatice”; “Prea mult cupluri divorteaza pentru ca nu cunosc decat dragostea dintre un caine si o catea”. Cand esti tanar, ti se pare ca a fi indragostit este cel mai minunat lucru din lume. Cand inaintezi in varsta, intelegi cat de copilaros erai atunci. Ca era vorba de “puppy love”, dragoste de catelus, tipic adolescentina: te iubesc pentru ceea ce imi oferi; daca nu ma iubesti, nu te mai iubesc nici eu. Iti doresc ca odata cu maturizarea, sa simti adevarata dragoste, care nu este influentata de raspunsul celuilalt si nu piere niciodata. Si sa fii iubit astfel.
martie 26, 2008 at 8:08 pm
mersi Victor… chiar aveam nevoie de inca o convingere. Iubesc… si asta nu e influentata de el… din pacate…