40 de fantezii
Plouă. Plouă fals. Plouă cald. Plouă doar într-un loc: peste mine. O mână …o simt …se apropie. E caldă! De ce? Şi e uscată!? Nu vreau?! Poate se topesc norii? Mi-e cald. Mi-e sete. Mi-e sete de tine! Te urăsc! Atât de mult încat te-aş sufoca cu îmbratişarea mea! Acum!
Visuri spulberate şi haos. Atât rămâne în urma ta. Mai bine şterge-ţi urmele singur! Eu, cel din urma ta, mă chinui să plâng mai mult şi iar mai mult, pentru ca lacrimile să-mi ajungă să-ţi şterg urmele lăsate… Atât de mult rău imi faci! Şi te întrebi de ce urăsc… am obosit să tot regret că <regretele nu-şi au rostul>. Normal că au rost! Totul are rost, chiar şi distanţa dintre suflete; chiar şi răbdarea fără rost, tot rost e.
Te-aş urî ca să mă poţi iubi.
(18:34 17 martie 2008)
martie 22, 2008 at 5:11 pm
De ce e atat de greu sa il depasesti? Si pune-l pe el sa iti duca dorul si iubirea! Nu mai “sterge” dupa el, schimba-ti rolurile..?
martie 22, 2008 at 5:17 pm
Daca l-as depasi sau am chimba rolurile i-ar fi prea greu, pentru ca e orb. Deci, nu ar reusi sa ma urmareasca. Cat despre mine, eu vad! Si l-ar durea daca ar trebui sa-mi stearga urmele… mai bine eu decat … tocmai el?
ce idealist suna. Ce pacat ca numai eu vad asta asa!
mai 27, 2008 at 8:30 am
dar vor trece cele 40 de fantezii
intr-o zi.